Dăruiesc ziua mea de naștere copiilor spitalizați din România
Valentina Maghirescu Fundatia Inocenti București
Vizitele la doctor nu sunt tocmai amintiri plăcute din copilăria mea. O policlinică de cartier, care deși avea desene pe ceva pereți și pe geamuri de sticlă, îmi trezea numai sentimente neplăcute când trebuia să merg cu mama la doctor. Din fericire, am fost un copil destul de sănătos, chiar dacă eram prea “slabă pentru vârsta mea”, prea “activă pentru vârsta mea”, “prea timidă”, prea, prea, prea… cum zicea doamna doctor. Au fost și câteva experiențe care m-au marcat negativ încă din copilărie, însă acum am șansa să pot acționa pentru ca alți copii să aibă o spitalizare mai ușoară, mai puțin traumatizantă și cât mai aproape de un mediu propice unei dezvoltări armonioase. Sunt alături de Fundația Inocenți de mai bine de 10 ani, iar anul acesta am decis să îmi donez ziua de naștere pentru a aduce bucurie celor care au cea mai mare nevoie de implicarea noastră: copiii spitalizați.
Așadar, dacă vrei să îmi urezi anul acesta “La mulți ani” într-un mod diferit, donează pentru proiectul “Mai Voios, Mai Sănătos” și te asigur că fiecare donație contează enorm și va face numeroși copii fericiți.
Cu o donație de 30 lei poți asigura un pachețel de materiale creative pentru un copil bolnav. Nu mai vreau ca alți copii să crească cu amintiri neplăcute in spital și ȋmi asum să fac parte din această schimbare.
Încă port în gând două evenimente care au transformat spitalizarea ȋntr-o experienţă dureroasă pentru mine, copiil fiind:
- sora mea mai mică se îmbolnăvește de hepatită și ajunge la spital, unde NU am voie să o vizitez. O văd la un etaj superior, de la un geam printre gratii și îmi povestește cum ceilalți copii sunt drăguți, au grija de ea, dar nu îi place acolo pentru că este singură și pentru că sunt gândaci. Pentru prima dată, îmi doream atât de mult să fie acasă sora mea, să mă joc cu ea, să am grijă de ea și să nu o văd printre gratii, într-un spital;
- adolescentă fiind, merg la spital pentru o banală operație de apendicită. Totul a fost bine, însă amintirea medicului este de cea a unui om dur, care m-a speriat crunt. La 2 zile după operație am “fugit” din spital, pe semnătura mamei. I-am spus că nu mai pot sta în spital, cu oameni reci, oameni care te tratează ca pe obiecte și nu te ascultă când vrei să le spui ceva. Drept urmare, am plecat acasă și am stat în pat câteva zile pentru a mă reface. Noroc cu mama care, ca orice mamă, este cel mai bun doctor pentru copilul său și m-a ajutat să revin la activitățile obișnuite mai repede decât orice remediu spitalicesc.
Aceste amintiri mă fac să lupt pentru ca astăzi, copii internați, singuri sau cu părinți, să poată avea o spitalizare mai ușoară, mai umană, mai blândă și cu mai multă cunoaștere/înțelegere pentru vârsta fiecăruia. Un psiholog căruia îi pasă de copil dincolo de orice diagnostic sau evaluare, un om care este alături de micul pacient și care îi explică puțin din procedurile medicale, un voluntar care aduce bucurie și zâmbet pe fețele copiilor spitalizați… toate se pot întâmpla cu sprijinul oferit de Fundația Inocenți în spitalele din România, toate se pot întâmpla cu sprijinul tău!
Poate suntem o picătură bună într-un ocean prea mare și prea virusat, dar această picătură poate face o mare diferență pentru cei care au nevoie de încurajare, suport și căldura umană pentru a trece peste momentele spitalizării mai ușor și mai repede.
Read the story below or recommend this campaign to your friends.
in benefit of